Dienstag, 4. November 2008

90 agns

Vuê pe "Italie", ai 11 di novembar pe "Gjermanie" al è l'inovâl de fin de Prime Vuere Mondiâl, di chel orôr, di chê assurditât, di chel massalici. La fin de vuere, ma no la fin dal orôr, che al tornarà a tacâ pôcs agns dopo cu la nassite dai moviments fassist e nazionalsocialist, cu la nassite (o l'incressite) di nazionalisims che par certs aspiets a son ancjemò, e a son dûrs a murî. La nassite dai confins nazionâi dûrs, de identificazion stât-nazion-identitât dal "popul" e dal singul. O crôt che ducj o cognossini lis contis di Riedo Pup sui furlans in vuere cuintri i austriacs, amîs che di bot si cjatarin un di une bande, un di chê altre dal front. Su lis assurditâts de prime vuere mondiâl o cognossin ducj il maraveôs libri di Arnold Zweig Der Streit um den Sergeanten Grischa. Ma jo o consearès un libri une vore biel, pôc (e mâl) cognossût, di Oskar Maria Graf, scritôr bavarês, Wir sind Gefangene, la sô autobiografie, che e conte tant de vuere (e dal daspovuere) chi a Munic e in Baviere. Un libri impuartant, par lei une volte alc fûr des retorichis che ancjemò a son intor di cheste tragjedie.

2 Kommentare:

il crot hat gesagt…

Chest an, ca ju pal Friûl, un grum di retoriche come no mi visavi di agnorums.
Sarà par vie dai 90 agns, sarà par il clime politic, no sai.
Propite pôcs dîs indaûr al è muart l'ultin soldât talian ancjemò vîf e forsit al sarès ore di rivâ a une memorie condivise su la prime vuere mondiâl (che cumò al è un argoment di mode pe ultime vuere, ma secont me fin che a saran ancjemò vîfs dai superstits e sarà dure....)
Une robe che te ricostruzions talianis no si conte cuasi mai, e je che a scombati di che altre bande no jerin dome austriacs ma ancje ongjarês, cecs, ucrains, polacs, slovens, cravuats, slovacs, furlans e vie indenant. Cuissà se a jerin propit ducj cussì triscj.

Luche hat gesagt…

Une memorie condividude che e puartarès a passâ chei confins che a son tai cjâfs... o speri che si puedi rivâj, ma se ancjemò (o di gnûf) o fasìn retoriche, o ai pôre che la strade e sará ancjemò lungje...