Mittwoch, 13. Februar 2008

Mandi, barbe Tarcisio!

Il 2008 nol pâr di jessi l'an just pe mê famee. Juste vuê, inte dì de fin dal gno dotorât, o ai savût de muart di gno barbe Tarcisio. Muart di un colp, a pôc plui di 70 agns, a Ginevre. Lu vevi viodût in Lussimburc, pai funerâi di sô cugnât (e gno barbe) Orazio, in Zenâr. Al jere vignût plui vieli, ma nol stave mâl. La sô muart mi somee cussì assurde...
Tarcisio al jere l'om di mê agne, la sûr di gno von. Al jere di un paîs dongje Trevîs, ma za di une vite in Svuizare. Al veve fat il contadin, daspò al jere tornât a fâ il militâr in Italie, par dopo tornâ in Svuizare. Li al veve lavorât di autist intune fabriche, al veve cognossude mê agne Anute (ancje je une emigrante di simpri, partide di Sedean a 16 agns a mai plui tornade par stâ) e si jerin maridâts. Jê lu clamave "trevisan", cuntun misturot di afiet e bravure, jê di sei furlane. Sedi lui che jê a vevin lassade la citadinance taliane, o crôt ancjemò tai agns Setante, par podê vê une vite cence discriminazions a Ginevre. In famee cheste robe e jere stade viodude cuntun pôc di suspiet, al someave strani che a sbandonassin lis lôr lidrîs in cheste maniere. Ma colte che ancje la Svuizare a permetè la dople citadinance, a tornarin a cjoli chê taliane. Mê agne mi à dit, za fa un mês, che a vevin decidût di cjoli che svuizare dome par une reson "di calcul", dome par podê vivi cun dignitât, ma che jê si sintive e si sint furlane. E ancje lui al jere ormai plui furlan che trevisan, in Friûl a vignive ogni an, a Trevîs ormai nol veve plui nissun...
al jere un bon om, maniâc des tecnologjiis (che une volte in Svuizare a rivavin une vore prin che in Friûl!), un pôc ruspi, ma simpatic. Al fevelave francês o trevisan, e al jere simpri un plasê di sintîlu a cjacarâ cun Anute (o cualchi volte ancje a barufâ!), in chel miscliçot che i linguiscj a clamin "code mixing" o "code switching", e che par lôr al jere il fevelâ normâl, li che furlan, trevisan, francês svuizar e un pôc di talian si miscliçavin cence padìn. No larai al so funerâl, no rivi, ma mi displâs. Lu saludi cussì, de mê emigrazion inte sô. Mandi, barbe!